Relieful şi vegetaţia

Relief. Aşezată într-o depresiune intramontană orientată spre sud - care se sprijină la nord pe munţii vulcanici ai Ţibleşului, Lăpuşului şi Gutâiului şi se deschide la sud peste podişul Boiului şi culmea Breaza, spre valea Someşului şi masivul Preluca la vest - Ţara Lăpuşului se remarcă printr-un relief cu peisaje de un rar pitoresc, variat din punct de vedere morfologic şi complex în alcătuirea sa geologică.Târgu Lăpuş este situat în partea de nord-vest a Depresiunii Transilvaniei, denumita „Depresiunea Lapusului", cu o suprafaţă de 918 km² şi asezata în bazinul mijlociu şi superior al râului Lăpuş, în spatele defileului săpat în Masivul Preluca, cu altitudinea maxima de 500 m. Relieful colinar, prezentând culmi domoale, netede şi despădurite, având altitudini de 450-550m, intens fragmentate de o reţea deasă de văi, însoţite de lunci flancate de 4-5 niveluri de terase, imprimă nota dominantă. La contactul cu zonele montane limitrofe se află glacisuri (Vima şi Rohia în sud) sau resturi piemontane (Piemontul Şatra in nord).Este un ţinut de păduri, păşuni subalpine, fâneţe şi livezi, cu terenuri de cultură doar în partea de jos a văilor. Configuraţia geografică, ce a determinat la rândul său structura economică de bază a regiunii, este dată de pantele line pe care se coboară din lanţul munţilor spre sud, pe văile şi vâlcelele prin care apele ce izvorăsc din aceşti munţi se scurg spre râul Lăpuş, cel mai lung râu al judeţului Maramureş, de dealurile nu prea înalte care despart în ritmuri neregulate văile, de ceea ce geografii numesc Piemontul Şatrei şi de Culmea BrezaDepresiunea Lăpuşului este delimitată:
- La nord de Piemontul Şatrei şi Munţii Lăpuşului;
- La est Muscelele Năsăudului peste înşeuarea largă (521m);
- La sud Culmea Breaza (Vf. Breaza 974m) şi Dealul Vima (777m), peste care există două înşeuări, Coroieni şi Măgoaja, ce fac legătura cu zona Dejului;
- La vest este Masivul Preluca şi la sud-vest Podişul Boiului;
- În nord-vest, peste Dealul Pietriş, comunică cu Depresiunea Copalnic.

 Depresiunea Lăpuşului se compune din câteva subunităţi distincte şi anume:

A) Zona joasă, situată pe centru, unde se află culoarul larg al râului Lăpuş şi unde râul se numeşte şi alea Luncii (Răzoare - Lăpuşul Românesc).
B) Zona înaltă, a versanţilor, a dealurilor şi interfluviilor.

În dreapta Lăpuşului, interfluviile sunt, în general, mai joase (450m-500m) şi se prezintă sub două aspecte:
­ culmi prelungite, paralele cu râurile, formând o singură unitate de interfluviu (cele dintre r. Lăpuş-Valea ungureni-v. Libotin);
­ cele scurte, uşor netezite, perpendiculare pe râul Lăpuş, cu aspectul plat, alungit şi uşor arcuit ca şi reţeaua hidrografică (culmea Libotinului şi Dobricului).

Pe stânga Lăpuşului apar două subunităţi:
- suprafaţa Vârtoapelor spre S, ce ajunge până în Culmea Breaza, iar la N se mărgineşte cu fruntea crestei calcarului eocen;
- suprafaţa Munceilor, la E de valea Rohia, este mai înaltă, puternic fragmentată, având culmi înguste, cu înălţimi de 500m-600m, dezvoltate în strate Hida, care înclină spre râul Lăpuş.

 
 

Vegetație. Vegetaţia lemnoasă este reprezentată de păduri de fag care acoperă suprafeţe mari din regiunea deluroasă la care se adaugă pâlcuri de păduri de stejar, paltin, carpen, plop, mesteacăn, frasin şi gorun. La liziera pădurii se găsesc un număr mare de specii de arbuşti: măceş, alun, porumbar, cătină, corni etc. De-a lungul văilor se întâlneşte arinul, răchita roşie şi socul. Plantele ierboase apar mai mult sub formă de pajişti în care intră: rogozul, trifoiul alb, coada şoricelulu, coada calului, firuţa, păiuş etc. Munţii din jur sunt bogaţi în conifere: molid, brad, pin, şi arbuşti ocrotiţi: liliac de munte, smârdar, afin şi ienupăr. Ca o raritate între localitatea Peteritea şi Vima există laleaua pestriţă considerată un unicat la nivel naţional.


Fauna. Animalele pădurilor de foioase cuprind specii de interes vânătoresc: mistreţul, ursul, vulpea, cerbul, jderul, huhurezul, uliul, gaiţa, cinteza, fazanul, etc. Prin fânaţe şi păşuni trăiesc o mulţime de insecte şi fluturi care formează microfauna. Fondul ihtiologic al Văii Lăpuşului este bogat în exemplare de: scobar, ştiucă, clean şi mreană. Reptilele cele mai des întâlnite sunt: şarpele de casă, vipera, salamandra şi şopârla.
Hidrografie. Depresiunea este drenată de râul Lăpuş, care este cel mai lung râu al judeţului Maramureş - 114 km, colectându-şi apele din Munţii vulcanici Igniş-Gutin-Ţibleş, precum şi din culmea Breaza şi din Preluca. Lapusul izvorăşte de sub vf. Văratic, la cca 1200m, şi se varsă în Someş, la 148m, după ce străbate 114km. Suprafaţa bazinului este de 1820 km2 şi are un caracter asimetric, fiind dezvoltat pe dreapta.În depresiune râul Lăpuş primeşte pe stânga următorii afluenţi: Rohia, Iedera, Suciu, Rohia. afluenţii de pe dreapta, Libotinul şi Dobricul, au debite considerabile având o puternică alimentare subterană din Piemontul Şatrei.

 

Clima. Depresiunea Lăpuşului se caracterizează printr-un climat temperat continental de tranziţie, cu diferenţieri între partea estică şi vestică. În partea estică, regiunea munţilor, se află sub influenţa maselor de aer subpolar, în timp ce în partea de vest predomină un climat cu caracter continental moderat, cu influenţe oceanice. Clima specifică zonei oraşului Târgul Lăpuş se încadrează climatului continental moderat. Acest tip de climă rezultă din poziţia sa în cadrul teritoriului şi respectiv a continentului, din dispunerea reliefului, precum şi din circulaţia generală a aerului din direcţia vestică, nord-vestică. De altfel, oraşul Târgul Lăpuş, datorită reliefului (major) limitrof beneficiază de un topoclimat de adăpost, cu ierni aspre, fără viscole şi cu veri mai moderate (termic), chiar răcoroase. Hidrologic, precipitaţiile au rolul principal în formarea raului Lăpuş, ele având valori ce oscilează între 950 mm - 1.380 mm.Scurgerea medie este în jur de 500mm in timp ce debitul mediu la Răzoare este de 10m³/sec. Cantitatea cea mai mare de apă scursă este primăvara 40-42%, urmează sezonul de iarnă 26-30%. Toamna apar cele mai mici valori ale debitelor. Apele mari apar frecvent în martie, debitele maxime putand avea valori de 580m³/sec. Debitele minime de toamnă pot atinge valori de 0,35m³/sec. Prima zăpadă cade în depresiune la sfârşitul lui octombrie. Durata medie a intervalului cu ninsori posibile este de 50¸75 de zile. Grosimea stratului de zăpadă are în medie 70¸80cm. Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă în depresiunile intramontane este de 80¸120 zile, iar în culoarul văii Lăpuşului este de 70¸80 de zile. Regimul vânturilor la nivelul teritoriului şi implicit a zonei analizate este determinat de principala poziţie şi succesiune a diferitelor formaţiuni barice care traversează continentul European. Temperatura medie multianuală pe Culmea Breaza este de 4 la 6 C, în depresiunea Lăpuş de 6 ¸ 8 C, pe culoarul văii Lăpuşului 8¸90 C, iar la Târgu Lăpuş este de 7,40 C, în luna ianuarie temperatura medie are valori pe Culmea Breaza de -4 ¸ -6 C, în depresiune de -4 ¸ -3 C, iar la Târgu Lăpuş este de -3,4 C, în luna iulie media temperaturii este pe Culmea Breaza de 16 ¸18 C, în depresiune este de 18 ¸ 20 C, iar la Târgu Lăpuş este de 19,30 C.

 

Retea hidrografica: rauri, vai, lacuri, ape subterane

Depresiunea este drenată de râul Lăpuş, care este cel mai lung râu al judeţului Maramureş - 114 km, colectându-şi apele din Munţii vulcanici Igniş-Gutin-Ţibleş, precum şi din culmea Breaza şi din Preluca. Lapusul izvorăşte de sub vf. Văratic, la cca 1200m, şi se varsă în Someş, la 148m, după ce străbate 114km. Suprafaţa bazinului este de 1820 km2 şi are un caracter asimetric, fiind dezvoltat pe dreapta.
În depresiune râul Lăpuş primeşte pe stânga următorii afluenţi: Rohia, Iedera, Suciu, Rohia. afluenţii de pe dreapta, Libotinul şi Dobricul, au debite considerabile având o puternică alimentare subterană din Piemontul Şatrei.
Hidrologic, precipitaţiile au rolul principal în formarea raului Lăpuş, ele având valori ce oscilează între 950 mm - 1.380 mm.
Scurgerea medie este în jur de 500mm in timp ce debitul mediu la Răzoare este de 10m³/sec.
Cantitatea cea mai mare de apă scursă este primăvara 40-42%, urmează sezonul de iarnă 26-30%. Toamna apar cele mai mici valori ale debitelor. Apele mari apar frecvent în martie, debitele maxime putand avea valori de 580m³/sec. Debitele minime de toamnă pot atinge valori de 0,35m³/sec.
Apele subterane din regiunea studiată sunt ape de adâncime şi freatice. Apele de adâncime sunt cantonate în rocile sedimentare permeabile. Între acestea se găsesc şi ape carbogazoase (minerale). În terasele Lăpuşului se găsesc, desigur, ape freatice cantonate în rocile grosiere la buza acestora. Aceste ape au niveluri hidrostatice destul de ridicate uneori ajungând la numai 1,5m de suprafaţă, prezentând un uşor caracter ascensional.

 

Resursele subsolului

Judeţul Maramureş este cunoscut ca fiind unul bogat în minereuri feroase şi neferoase. Apele minerale din zonă (cu denumirea locală de „borcuturi") au fost exploatate încă din perioada interbelică. Satul Stoiceni este renumit pentru apele minerale recomandate în cura internă pentru afecţiuni hepatobiliare, gastro-intestinale, stări alergice alimentare.
În zona satului Borcut se află izvoare de apă plată cu debite importante.

 

Resursele solului

Solurile din Ţara Lăpusului prezinta o etajare pe verticala si apartin, in principal, clasei argiluvisoluri si cambisulurilor.
Clasa argiluvisolurilor cuprinde tipurile de soluri brune argiloaluviale, brune luvice si luvisoluri se intalneste pe versanti si interfluvii, au grosimi de 1,20-2 m, culoare variind de la cenusiu la suprafata la rosu-galbui in adancime, fertilitatea este redusa pentru plantele agricole si ridicata pentru padurile de foioase si pomii fructiferi.
Substratul parental il constituie marnele, gresiile si deluviile.

Clasa cambisoluri cu tipurile brune acide si brune eumezobazice se intalnesc in zona colinara, mai inalta care borneaza depresiunea (Masivul Preluca, Dealul Pietris, Culmea Breaza) are o grosime de 1-1,6 m, culoarea este brun-negrecioasa la suprafata, pana la brun galbui-galbuie in adancime, fertilitatea este redusa pentru culturile agricole, mijlocie pentru pajisti si buna pentru pasuni si padurile de foioase.

In luncile raurilor si pe terasele acestora sunt bine dezvoltate solurile aluviale, care in unele sectoare in care stratul acvifer este la mica adancime, prezinta un orizont gleic specific solurilor hidromorfe. Au o fertilitate redicata fiind cele mai bune pentru agricultura, fiind soluri dezvoltate pe terase.

Pe terenurile afectate de inmlastinire, se dezvolta soluri hidromorfe, in special pe lunca raului Lapus (Targu Lapus, Rogoz). Aici s-au efectuat lucrari de desecare si au fost integrate circuitului agricol.

 Principalele tipuri de soluri din judeţul Maramureş sunt legate de cele două forme de unităţi geografice, muntele şi depresiunea.

Pe valea Lăpuşului sunt soluri aluviale şi coluviale.
Procesul de aluvionare periodică, care lasă pe sol mâl aluvial, contribuie la îmbogăţirea solului în substanţe nutritive, precum şi la buna aprovizionare a plantelor cu apă, factori care menţin o fertilitate ridicată. Cele cu drenaj bun sunt folosite în agricultură unde majoritatea plantelor de cultură dau producţii mari şi situate în imediata vecinătate a cursurilor de apă pot fi amenajate pentru irigaţii.
În văile secundare şi mai ales la piciorul pantelor şi pe seama materialului erodat şi transportat de apă de pe versanţi s-au format solurile coluviale. Acestea sunt folosite ca terenuri arabile.
Pe pantele cu înclinare mai mare de 15o apar solurile puternic şi excesiv erodate unde întâlnim toată gama fenomenelor de eroziune (de la spălare în suprafaţă şi până la eroziunea excesivă care scoate la suprafaţă roca mamă).
Valea Lăpuşului este înconjurată de soluri brune podzolice. Aceste soluri au o fertilitate naturală mijlocie şi sunt utilizate ca teren pentru culturi, păşuni, fâneţe şi plantaţii cu pomi.
În SV-ul Depresiunii Lăpuşului găsim soluri podzolice şi argilo-iluviale. Ca efect al acidităţii ridicate şi a conţinutului redus în elemente nutritive, acestea fac parte din categoria solurilor cu fertilitate scăzută. Ele sunt folosite ca terenuri arabile, păşuni şi livezi. Livezile de meri sunt plantate aproape în exclusivitate pe soluri podzolice.
Dobricu Lăpuşului, Dumbrava şi Stoiceni au soluri brune argilice. Acestea fac parte din solurile cele mai fertile, bogate în humus şi azotat cu reacţie slabă acidă. Deşi se lucrează relativ anevoios, se pretează pentru cele mai multe plante din cultura mare. Pe versanţii însoriţi şi cu pante mai mari de 7o aceste soluri au suferit spălări cu atât mai intense cu cât valoarea pantelor este mai mare şi solul mai neraţional lucrat. În unele cazuri degradarea se produce prin alunecări (versanţii de pe dreapta Lăpuşului).

 

I. Substante nemetalifere si roci utile

1. Agregate naturale (pietris si nisip)
Se gasesc pe cursul raului Lapus intre localitatile Rogoz si Razoare, unde exista si functioneaza mai multe balastiere, agregatele naturale s-au depus cu ocazia viiturilor si sunt utilizate in domeniul constructiilor atat in stare bruta, cat si dupa o prelucrare primara.
Balastierele, din punct de vedere morfologic, sunt reprezentate de plaje de nisip si pietrisuri, pe ambele maluri ale raului Lapus, cu slabe denivelari in general fara coperta de sol vegetal.
Elementele din pietrisuri si nisipuri sunt constituite in special din roci metamorfice, roci sedimentare si din roci eruptive, precum si un amestec de nisip granular, avand dimensiuni de 0,2-0,5 mm, material care dupa sortare, corespunde standardelor de utilizare de utilizare ca agegat pentru diferite marci de betoane sau pentru alte utilitati in constructiile civile. Industriale sau constructia de drumuri.

2. Calcare sedimentare
S-au identificat trei puncte in care s-au facut exploatari la scara redusa si s-au utilizat la constructia, repararea si intretinarea drumurilor locale.
Aflorimentele se gasesc pe dealul Pietris, pe valea Dobritanului-Dumbrava si pe teritoriul satului Stoiceni.

3. Calcare si dolomite cristaline
Ivirile de calcare si dolomite cristaline sunt asociate masivului cristalin Preluca si insulelor cristaline Borcut si Inau.
Aceste iviri sunt localizate astfel:
- Dealul Cetatele
- Dealul Cornilor Razoare
- Cufoaia
- Bocut
- Valea Cornilor
- Valea Teiului
- Dealul Cornilor Inau
Utilizarea acestora este ca piatra sparta, mozaic granulat si terasit.

4. Pergmatitele
Pergmatitele feldspatice pot fi utilizate in diverse ramuri industriale cum ar fi la obtinerea cimenturilor albe, industria ceramicii la obtinerea de glazuri si retele de mase ceramice. Sunt larg dezvoltate in cristalinul Preluca si in „insulele cristaline" Borcut si Inau, dar formeaza corpuri de dimensiuni relativ reduse si necesita o expoatare selectiva.
Principalele perimetre sunt:
- Valea Prisacii - Dealul Popii
- Mina de bentonita Razoare
- Dealul Cornilor Razoare

5. Bentonita
Pe teritoriul satului Razoare exista un zacamant de bentonita a carui exploatare a fost sistata. Bentonita se utilizeaza in industria cimentului alb, a hartiei, a ceramicii, a cauciucului, pilariei, ca pamanturi decolorante.

II Ape minerale

Pe raza orasului Targu lapus s-au identificat un numar 15 surse de ape minerale, dintre care trei numai debiteaza.
Apele minerale pot fi incluse in categoria apelor minerale naturale si a apelor medicinale.
Principalele surse hidrominerale sunt:
- Valea Mare - Cufoaia - apa oligominerala, sulfuroasa;
- Valea Dragoiasa - Borcut - apa alcalino-teroasa, carbogazoasa, hipotona;
- Borcutel - apa oliominerala carbogazoasa;
- Baile Stoiceni - apa alcalina, carbogazoasa, iztona;
- Baile Stoiceni - apa sulfatata, sulfuroasa, hipotona;
- Damacuseni - apa oligominerala, sulfoaroasa;
- Rogoz - apa oligominerala, carbogazoasa;
- Rogoz - apa oligominerala, carbogazoasa, feruginoasa;
- Borcut - apa carbogazoasa, bicarbonatata, calcica, sulfuroasa, ferugnoasa.

III Substante metalifere

1. Zacamantul de fier si mangan de la razoare
Este cantonat in sisturi cristaline, continuturile sunt 21-23%Fe; 18-19%Mn; 21-23%SiO4 . Minereul se utilizeaza in siderurgie. Activitatea a fost sistata.